Cel mai om trist din lume

Acum cateva zile, mai exact marti trebuia sa am ultimul examen din aceasta sesiune. Dupa 3 saptamani de filmari si de pregatiri, dupa ce am reusit sa montez aproape jumatate din filmul de examen, mi s-a stricat hardul(defectiune mecanica , asa cum au spus cei de la service)...evident ca nu mai aveam ce sa fac cu el...si nici ce sa predau la examen...Partea proasta nu este examenul..pentru ca il mai pot reface, insa aveam foarte multe lucruri pe el pe care nu am sa le pot recupera niciodata(vreo 700 Gb). Colac peste pupaza ne mai cer si astia de la facultate sa platim vreo 70 lei(pers) pentru 120 metri pelicula(pentru probe)...dar stau si ma gandesc ...noi fiind vreo 20 si ceva in clasa...cat o sa putem invata Toti din cei 120 metri...vom trage fiecare cateva secunte....este foarte trist cum facultatile din zilele noastre nu ofera nimic studentilor, in cazul in care trebuie sa platim 1000euro taxa de scolarizare...bani nu sunt de niciun fel, locuri de munca ...nici nu mai zic....daca nu ai minim de experienta nu te angajeaza nimeni...nici cu experienta nu te angajeaza....Dar eu stau si ma intreb...cum sa capeti experienta daca nu lucrezi...practica din facultate e pistol cu apa si nu o ia nimeni in seama, la REBU iti trebuie experienta...(ca de...tre sa stii cum sa manuiesti tomberonul, sa fii delicat....). Exista atatea pretentii la noi in tara incat nici sa mori nu poti pentru ca nu ai experienta....in fine..Am plecat de la una si am dat in altele...inca o dezamagire a fost cand, Auchan-ul(cel mai mare hypermarket din Bucuresti) au ridicat preturile...nu asta este adevarata buna, insa sunt afise si reclame peste tot ca nu cumperi nicaieri mai ieftin...ete...Kauland-ul e un pic mai ieftin...o sa ajungem sa intram in criza foameni..iar atunci cred ca o sa devenim canibali...o sa ne vanam intre noi pana o sa ramana unul singur...stiu ca nu citeste nimeni acest blog, insa la nervi si la suparare ce sa fac...mai scriu una alta...

incercare de a pune poze

M-am gandit

M-am gandit ca ar fi frumos sa vorbesc(chiar daca vorbesc singura) :)) despre prietenie si despre lucrurile care conteaza cu adevarat. As vrea sa cred ca exista cineva care nu are nevoie de prieteni sau macar de o persoana cu care sa imparta dou trei vorbe. Sunt foarte multi oameni care spun ca ei se descurca mai bine singuri, ca nu au nevoie de cineva care sa le fie alaturi, asa gandeam si eu pana nu demult. De cand am venit in Capital City m-am tot mutat de colo colo, iar oriunde as fi stat nu mi-ar fi fost greu sa plec oricand. Insa, in luna mai 2010, am gasit un apartament(impreuna cu surioara mea draga Alina) pe undeva pe la capatul Bucurestiului. Asa e , este departe de ORICE, insa asta este primul loc de unde mi-ar fi foarte greu sa plec...motivul? Aici am gasit cei mai buni prieteni din intreaga lumea...nu sunt multi la numar, insa sunt cei mai tari....Chiar in momentul asta vorbim  pe mess si sunt pe jos de ras...Luciana este persoana pe care nu ai cum sa nu o iubesti....este o persoana vesela(care iubeste foarte mult animalele...are un motanel pe nume Ţuţu), cam pesimista in ceea ce priveste scoala...tot timpul se vaita ca pica examenele iar cand se afiseaza nota vine cu 9, 10.....stie cum sa te bine dispuna insa nu stie cum sa te enerveze(cel putin p mine), iar Madalin este genul de persoana care te lasa sa vorbesti, el te asculta, eventual te aproba(asta in cazul in care nu este atent la tine si are alta treaba), insa sa te fereasca Dumnezeu sa porti o discutie in contradictoriu pentru ca pleci cu capul mare...in rest e "şerif"

Prima zi

Pentru ca toata lumea are un blog, m-am gandit ca ar fi interesant sa incerc si eu. Nici nu stiu exact ce ar trebui sa contina un blog, insa am urmat instructiunile site-ului si a iesit ceva. Cat despre subiecte ce vor fi tratate in aceste "compuneri" nici atat nu am habar....Prima zi